Această sintagmă explicită cât și trinitatea aveau să o însoțească începând cu epoca romană clasică, Hekate purtând și numele (sau epitetul) Trivia. Ea are o triplă imagine: zeiță a belșugului, fertilității și magiei, zeiță a Lunii și a misterelor întunecate, regină a nopții și spiritelor și făpturilor nocturne.
Marea zeiță este reprezentată printr-o trinitate a propriei înfățișări – ea este pe rând Artemis (Diana sau Bendis), apoi Selene (Luna) și, în final, ea însăși – Hekate. De aici provine și cea mai cunoscută identificare ale zeiței – Tripla lună. Luna la început, primul pătrar – deseori asociată cu Artemis, Diana sau traco-geta Bendis – luna plină – Selene – și ultimul pătrar – pâna la luna întunecată – Hekate.
Tot o trinitate divină este și Hekate – stăpână a vieții: Hebe (zeița tinereții, pururea virgină), Hera (mama divină) șI în fine apusul vieții, trecerea către cealaltă lume – Hekate.
Dar, așa cum spuneam, Hekate este șI o stăpână a morții, a lumii de dincolo. |n această calitate Hekate face parte tot dintr-o trinitate; astfel Hades reprezintă ideea că nimic nu mai există după moarte, soția sa Persephona însemna pentru antici speranța existenței pe lumea cealaltă și chiar a revenirii, a reînvierii; cea de-a treia, misterioasa Hekate, era credința în ciclicitatea existenței.
Tot trei sunt și arcanele lui Hekate. reprezentate de trei obiecte: Cheile – aspectul de păzitor al lumii întunecate, Biciul – calitatea ei de răzbunătoare dar și de păstor al sufletelor în lumea de dincolo – și Pumnalul – puterea sa ritualică.
Dar obiectele pe care Hekate le poartă permanent alături de ea sunt cele două torțe – având deasemenea o triplă semnificație: de lumini în întuneric (zeița este o călăuză în întuneric dar și o inițiatoare în mistere și adevăruri ascunse), de arme (cu care neînvinsa zeiță a ucis dușmanii zeilor – giganții și titanii) și, în fine, de instrumente ritualice ale purificării – în viață sau (în) moarte.
Tripla zeiță a modificat și magnifica religie celtică, iar prin intermediul acesteia – dar și a înclinației celților către domeniile științelor ascunse – Hekate devine divinitatea principală a religiilor ascunse medievale iar ulterior a celor din New Age. De altfel, apropo de științele întunecate calitatea sa de vrăjitoare – sau de patroană a vrăjilor, a magiei – nu era rău văzută de greci, cultul său fiind condamnat doar de creștinism.
Revenind la origini, Hekate era pentru lumea Greco-romană și elenistică zeița răscrucilor – fiind uneori numită “Artemis a răscrucilor” – asociere de care am vorbit anterior. |ntâlnirea cu ea fiind o posibilă schimbare a cursului vieții. Putea aduce adoratorilor ei noroc… dar și ghinion, exact ca și cunoșterea – adevărată sau pseudocunoștere – sau ca și credința – reală sau prefăcută.
Localitățile antichității Greco-romane o venerau și așa-numiții Hecateei – Stâlpi postați la intrarea în locuințe dar șI la răscruci – putând efigia sau imaginea zeiței.
|n perioada sacrificiilor ritualice, lui Hekate i se jertfeau câini, animalul care o însoțește pe zeiță. Altarele zeiței erau joase, de multe ori pe jumătate îngropate – simbol al prezenței sale în lumea de jos dar și pe pământ.
Ca stăpână misterelor nopții și a artelor întunecate, Hekate a fost dintotdeauna și o divinitate extem de temută – “Cea de nenumit”. Antichitatea ateniană o asociază cu fantomele și toate creaturile supranaturale ale nopții. Era considerată cauza coșmarurilor și a nebuniei, iar aspectul ei întunecat era Meduza, cu părul făcut din șerpi, a cărei privire pietrifică orice ființă.
Unul dintre cei mai fioroși monștri ai Odiseei, Scylla, distrugătoarea corăbiilor, este copilul zeiței… Alte fiice ale lui Hekate sunt ființe ale nopții, demonii Empusa, seducătoarele întunericului, pe care uneori le trimite pentru a pedepsi oamenii – alteori pentru ai pune la încercare. Empusele pot lua orice înfățișare dar în starea lor originară sunt femei cu chip seducător dar cu picioare de măgar sau de satir, unul dintre ele fiind de bronz. Un tip mult mai cunoscut de demon Empusa este Lamia – o sirenă sau un succubus, apropiată de Lilith. Hekate, ca și Lilith, patronează moartea infantilă. Dar, prin (fiica sau avatarul său) Medeea, Hekate spune că face asta “pentru a-i feri de o soartă mai crudă”.
Dualitatea extraodinară a zeiței o face să fie însă o protectoare pentru cei aflați în cumpănă. Astfel, Hekate veghează la nașterea eroului umanității, Hercule, zădărnicind încercările Herei, stăpâna Olimpului, de a împiedica venire ape lume a acestuia. Tot Hekate este zeița care-i oferă adăpost eroului în timpul celor douăsprezece încercări.
Direct sau prin intermediul vrăjitoarei Medeea, Hekate îl ajută pe eroul Iason și pe argonauți să obțină Lâna de aur – de fapt un simbol – sau o încercare – a cunoșterii înalte.Tot ea îl apără și îi salvează viața eroului când, la capătul călătoriei, oameni și zei vor să îi ia viața dar și să-și însușească rodul marii călătorii…
Hekate se întrupează într-unul din cele mai frumoase personaje umane ale antichității homerice – Ifigenia, sora lui Oreste și fiica lui Agamemnon. Hesiod șI Euripide vorbesc, de jertfirea ei chiar de propiul tată către zeiței Artemis – unul din aspectele lui Hekate – pentru ca apoi zeița să o transforme în Hekate cea tânără. La capătul călătoriei soarta ei se va uni, în paradisiacele Insule Leuce, cu marele erou al Iliadei, Ahile.
În fine, regina magiei realizează o sinteză extraordinară atunci când, intervenind printre divinități, o salvează din ghiarele zeului Infernului, Hades, pe Persephona – fiica zeiței belșugului pământului, Demetra. Mai mult, întunecata Hekate îi cere Demetrei să apeleze la soare, Helios, pentru a duce la bun sfârșit găsirea Persephonei – simbolul vieții de după moarte. Cercul se va completa atunci când Persephona – viața de după – se va alătura lui Hades – moartea – și lui Hekate – viața și moartea, sau reînvierea. Moartea – Viața de după – Reînvierea.
Ca o ultimă paranteză, anticii greci o identificau pe Hekate, ca stăpâna din regatul morților, ce domnea peste zona liniștită în care ajung doar cei ce mor de o moarte bună…
Evident semnificațiile ezoterice legate de Hekate sunt extrem de profunde. În antichitate au
existat ritualuri ale lui Hekate, mistere, dar inițierea era accesibilă doar celor mai înaintate spirite. Practic, nu există o ritualistică rămasă din acele timpuri – sau nu a fost încă descoperită.
Așa cum am menționat Hekate se bucură acum de o adevărată venerare în cultele New Age. Și nu numai…
Tripla zeiță, stăpâna cerului, pământului și infernului, păstrătoarea științelor întunecate, regina nopții, protectoarea ciclului viață-moarte-viață… Hekate este, fără îndoială, o mare divinitate, o intrare dar și o… răscruce a Supranaturalului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu